Interviu cu sensei Nicolae MĂRĂNDICI - 7 DAN - președinte FRKT

Reporter: Câţi sportivi legitimaţi ai FRKT există? Comparativ cu alte federaţii de arte marţiale din România, unde ne plasăm? Reprezintă karatele tradiţional, pentru mulţi dintre cei care intenţionează să practice artele marţiale sau derivate de-ale lor, una dintre variantele opţionale de vârf sau există o tendinţă de migrare către discipline de contact care consideră că fnalitatea pregătirii în artele marţiale nu este atinsă, atâta vreme cât contactul brutal, valabil în situaţii reale de viaţă, nu este permis?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: În momentul de față, Federația Română de Karate Tradițional are legitimați aproximativ 5500 de sportivi, un număr considerabil, luând în considerare ca vorbim totuși de un sport ne-olimpic și care nu benefciază de stimulentele financiare aferente acestui tip de sporturi.

Acest număr clasează federația noastră între primele 3 federații de profl din țară, aceasta find însă o analiză sumară și aproximativă, bazată pe estimări personale ale numărului de sportivi ale celorlalte entități sportive federative.

Karate-ul tradițional poartă acest nume tocmai pentru că este sursa de inspirație a multora din disciplinele moderne existente în prezent. Diferite variațiuni ale tehnicilor sau metodelor de antrenament existente în disciplinele denumite moderne, tocmai pentru a le diferenția de arta marțială tradițională sunt pur și simplu interpretări personale ale diferiților maeștri. Dar motivul pentru care aceste discipline portă numele de arte marțiale, este tocmai faptul că nu vorbim strict de o disciplină sportivă, ci de o artă în adevăratul sens al cuvântului, o disciplină de viață, un set de principii morale menite nu să transforme practicantul într-o mașină de luptă, ci să transforme caracterul acestuia pentru a-l îndruma spre o continuă perfecționare proprie, iar prin aceasta, defnirea luptătorului perfect, fzic si moral, atât pe tatami, cât și în viața de zi cu zi.

Reporter: În regiunile unde au luat naştere (China, Japonia), practicanţii maturi de karate, unii ajunşi la vârste respectabile (nu de mult am văzut o practicantă de 92 din America Latină), sunt mult mai numeroşi decât în România. Cineva care ar face o rapidă trecere în revistă a cluburilor din România ar putea trage concluzia că această disciplină se adresează în special copiilor şi tinerilor. Cât adevăr este în aceste spuse?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: Răspunsul foarte scurt la această întrebare este nu. Faptul că vârsta medie a practicanților de karate tradițional în România este redusă nu poate decât să ne bucure. Mai mult decât atât, Federația Română de Karate Tradițional a inițiat și susținut un proiect de introducere a karate-ului tradițional ca materie opțională în școli și licee. Motivul e unul extrem de simplu - Federația Română de Karate Tradițional este un organism viu, care își dorește să se dezvolte armonios și stabil, pentru a putea duce la împlinire proiectului maestrului nostru, Sensei Dan Stuparu, cel care a pus bazele acestei mișcări în România.

Pentru a putea face asta, trebuie să construim, trebuie să creștem generații care să continue tradiția. Deși karate-ul este un proces constant de învățare și dezvoltare personală, este și un proces de inter-schimb. Avem mereu de învățat unii de la alții, și cine poate să ne fe un maestru mai bun, cine ne poate deschide ochii spre un alt mod de a privi lucrurile, decât mintea tinerilor, mintea de copil? Karate-ul este un permanent schimb de experiențe, de viziuni și de energii. Pe de altă parte, dacă ponderea celor trecuți de anii copilăriei este mai redusă, asta nu se datorează decât perioadei relativ scurte de timp de când sistemul democratic a permis existența unei astfel de organizații (F.R.K.T.) să nu fe îngrădită, sau, mai mult decât atât, libertatea oamenilor de a avea hobby-uri sau pasiuni. În alte țări, artele marțiale tradiționale au 20 de ani cel puțin în plus, ca și organiazații, creșterea fîcându-se la fel cum se face la noi, organic.

În 10 - 20 de ani, vom avea și noi primii practicanți trecuți de 90 de ani, cei care în 1990 au început să practice karate-ul la 40-50 de ani. Ei există, și nu sunt deloc puțini. 

Reporter: Sensei, puteţi în mare estima cam cât la sută dintre cei care încep să practice karate tradiţional (mai ales cei mici) îl continuă de-a lungul întregii vieţi, mânaţi de dorinţa unei permanente perfecţionări, fără a f motivaţi de participarea la diferite forme competiţionale sau împiedicaţi de problemele legate de timp / profesie / viaţă socială ?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: Karate-ul este un mod de viață. Toți practicanții de arte marțiale continuă acest mod de viață pe toată durata existenței lor. Fie că e vorba efectiv de practicarea artei marțiale sau doar de pastrarea și perfecționarea conceptelor morale pe care această artă marțială le dezvoltă, practicantul de karate rămâne cu aceste concepte tot restul vieții, fe că vorbim de maeștrii sau de cel mai mic dintre inițiați.

Reporter: Din punctul meu de vedere, de karate este nevoie întreaga viaţă, nu numai la vârstele începătoare. Dacă acesta este adevărul, nu ar trebui gândită la nivel de federaţie, cu sprijinul adunării generale a practicanţilor majori, o strategie inedită de atragere în dojo a persoanelor mature, chiar în vârstă, date find benefciile uriaşe aduse practicanţilor (de la sănătate şi siguranţă psihologică şi socială până la conferirea unui sens existenţei)?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: Federația Română de Karate Tradițional promovează constant, așa cum am spus și mai devreme, sportul în general, pentru mase, fe că e vorba de sportul în școli, prin proiectele demarate, fe că e vorba de popularizarea
acestuia printre persoanele mature, vârstnice. Fiecare club membru are grupe speciale pentru adulți, menite să readucă sportul în “meniul zilnic” al românilor. La nivel de federație se identifcă permanent diferite programe europene axate exact pe acest tip de promovare, implementarea acestora făcându-se treptat, pe măsura ce acestea apar.

Reporter: Sensei, statisticile ne plasează printre ţările care au cei mai bine pregătiţi practicanţi de karate tradiţional din lume. În aceste condiţii, pe când un Campionat Mondial de Karate Tradiţional
Fudokan-Shotokan organizat şi desfăşurat în România? Ce fel de resurse ne-ar trebui pentru ca o desfăşurare atât de amplă să fe nu doar posibilă ci şi prestigioasă?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: În 2014 Galațiul a găzduit Campionatul European de Karate Fudokan, o competiție majoră pe plan continental, ce s-a bucurat de prezența a peste 1000 de sportivi din 25 de țări, find considerat de către forul european ca unul dintre cele mai bune competiții din ultima perioadă (din punct de vedere organizatoric). Sprijinul autorităților local, care au înțeles ce înseamnă o astfel de competiție, a făcut ca acest campionat să se bucure de un real succes. Tocmai din acest motiv, 2017 este anul în care Clujul a fost ales să fe gazdă a Campionatului Mondial de Karate Fudokan. Dispunem de resursele materiale necesare (săli de mari capacitate, logistică, unități de cazare) precum și de experiența reușită a europeanului de acum doi ani. In plus, autoritățile de la Cluj și-au oferit întregul sprijin pentru ca acest mondial să fe unul de răsunet.

Reporter: Sensei, cum aţi descrie succint rezultatele înregistrate de-a lungul timpului, la nivel de federaţie, în competiţiile internaţionale la care sportivii noştri participă?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: România este o forță în karate-ul european și mondial. Nu o spun doar eu, ci și rezultatele noastre. Forța noastră e dată de echipă, de modul în care fecare membru al lotului înțelege ca reprezinta România, nu doar pe el personal sau clubul. Aceasta mentalitate am moștenit-o de la maestrul nostru, Sensei Dan Stuparu, cel care știa să inspire ca nimeni altul mândria de a face parte din LOTUL ROMÂNIEI, o mândrie pe care din păcate multe sporturi au uitat să o păstreze. La fecare pas pe tatami, sportivii noștri simt în spate răsuflarea întretăiată de emoție a părinților, colegilor, susținătorilor, iar asta le dă aripi.

Și pentru că motto-ul Karate-ului Tradițional este “Tradiția continua!”, Federația Română de Karate Tradițional continuă să rămână în primele 3 națiuni pe plan mondial la acest sport-artă.

Reporter: Ce proiecte ne mai aşteaptă acest an în FRKT? Ce obiective de calendar avem? Și ce aşteptări aveți de la anul care va veni?

sensei Nicolae MĂRĂNDICI: Ne pregătim pe sfârșit de an de Europeanul de Karate Tradițional, din luna Noiembrie, în Slovenia, iar apoi ne întoarcem la pregătire și campionatele naționale pentru a alege cel mai bun lot pentru Campionatul Mondial de Karate Fudokan de la Cluj. Suntem nu doar favoriții rezultatelor anterioare, dar avem și reputația de țară gazdă de apărat.

---

Interviu realizat de Valeriu Sofronie, aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 1, noiembrie 2016. Revista editata de ACS Mind & Body.