Secretele SHOTOKAN TRADITIONAL in lupta cu îmbatrânirea

Maeștrii de Karate Tradițional trăiesc peste media vârstei contemporanilor lor. Mai mult, ei au o ÎMBĂTRÂNIRE diferită, fiind activi pe tatami chiar și la peste 70 de ani – ce sportivi, ai cărui sport de performanță mai practică sportul (chiar adecvat vitezei și condițiilor vârstei) la peste 70 de ani? Atletul? Fotbalistul? Handbalistul ori rugby-istul? Campionii de box ori ai altor stiluri de luptă de tip contact?

Dacă facem o medie a vârstei trăite de cei mai mai cunoscuți dintre sensei în istoria Karate Tradițional observăm că, indiferent de epocă și de media de vârstă a acelei epoci, vârsta lor depășește 70 de ani, rămânând ca profesori-practicanți activi până aproape de sfârșitul vieții. Probabil că aici este unul dintre secretele Shotokan-ului Tradițional.

Deci cu câteva excepții, dacă ne uităm la viața Maeștrilor din Karate Tradițional – adică acel stil de luptă legat de spiritualitatea Zen - vom observa că ei au depășit 70 de ani chiar și în secolul al 19-lea. De exemplu, statisticile arată că speranța de viață era de 20-30 de ani pentru populația Okinawei, fără a depăși 50 de ani pentru populația euro-americană care trăia în insulele regatului okinawian Ryukyu. Chiar și în aceste condiții – o genă a moștenirii noastre de specie exprimată anume, poate, prin practicarea acestui tip de sistem de mișcare în care Mintea controlează Corpul, face ca Senseii de Karate Tradițional să stea pe tatami până la vârste la care în alte sisteme de mișcare – sporturi – e greu de ajuns.

Avem, astfel, temeiuri serioase să credem că unul dintre motivele pentru care stilul de arte marțiale Shuri-te, prezentat de Sensei Funakoshi Împăratului Japoniei în 1922, a fost acceptat de împărat să fie predat la nivel de masă este fără doar și poate longevitatea maeștrilor de Karate Tradițional din Okinawa. Cei mai cunoscuți maeștri ai stilului prezentat de Sensei Funakoshi la turneul din 1922 trăiseră cam de 2 ori și jumătate vârsta ultimilor 5 regi ai Okinawei și a ultimilor 5 împărați ai Japoniei. Decizia de răspândire a artei Shuri-te, din care a fost construit stilul Shotokan Tradițional, așa cum arată el astăzi, în jurul anilor 1930 în Japonia era deci opțiunea unui Împărat ce gândea cu înțelepciune și la speranța de viață a supușilor săi.

Ce ne spun statisticile istorice concrete?
La vremea cand s-a întâmplat această relansare a artei Shuri-te din care s-a dezvoltat Shotokan Tradițional și cu care Sensei Funakoshi venise din Okinawa în 1922 erau deci câteva informații prețioase privind vârsta la care ajungeau maeștrii cunoscuți ai stilului. Să luăm câteva exemple:
1.) Media de viață a țăranilor din Okinawa ori a locuitorilor orășelelor era de 22 de ani.
2.) Regii dinastiei Sho din Okinawa ajungeau pe la 36 de ani, iar ultimii 5 împărați ai Japoniei aceleiași perioade dădeau o medie de 35 de ani de viață.
3.) Maeștrii direcți ai lui Sensei Funakoshi, care se purtau ca adevărați bunici ai copiilor lui, au trăit mult mai mult - Maestrul Pechin Azato - 82 ani; Maestrul Anko Itosu - 85 de ani. Putem merge înapoi spre maeștrii mai vechi despre care știm că au trait 97 de ani – Maestrul Matsumura, care a adaptat stilul Shaolin Kung-fu la condțiile de luptă ale Gărzii regale din Okinawa, căreia îi era interzis să poarte arme; Tode Sakugawa – în aceeași perioadă a trait 82 de ani.
4.) Acum, descendenții lor: Shosei Kina, elevul care a dus mai departe arta lui Itosu a murit în 1981 la 100 de ani, pe când sensei Funakoshi s-a stins în 1957, la 89 de ani.

Reamintim că aceste statistici ne arată că, în epoci istorice în care speranța de viață era de 20-30 de ani, practicanții de Karate Tradițional trăiau peste 70 de ani. În secolul al 20-lea, când speranța de viață a sărit de 60, apoi de 70 de ani, vârsta de viață și practică activă a senseilor de Karate Tradițional a rămas constantă – depășește în continuare 70 de ani.

O ipoteză deloc ieșită din comun în aceste condiții este legată de faptul că Shotokan Tradițional, ca sistem de mișcare și spiritualitate în care Mintea este permanent antrenată să controleze Corpul duce practicantul spre o viață activă pe tatami până la vârsta de peste 70 de ani. Ce facem noi aici este să decupăm istoria speranței de viață a maeștrilor de Karate Tradițional din istoria speranței de viață a populației, căutând constante și variabile. Iar constanta istorică identificată este: INDIFERENT DE EPOCĂ ISTORICĂ, PRACTICANȚII DE KARATE TRADIȚIONAL TRĂIESC ȘI SUNT ACTIVI ÎN ARTELE LOR PÂNĂ PESTE 70 DE ANI.
Așa ne spune istoria.
 

Autor: Redacția
Articol aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 2 - revista editata de ACS Mind & Body.