Interviu cu Shihan Şerban VALECA 7 DAN - presedinte de onoare FRKT

 

 

Prof. Univ. Dr. Ing. Șerban Constantin VALECA este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România şi preşedinte de onoare al FRKT. 

Când ați început să practicați Karate Tradițional și cum ați ales această disciplină marțială. Ați mai practicat și alte discipline ori stiluri?
1976, la Sala de Sport a Universităţii de Arhitectura Ion Mincu, a fost anul de debut în dojo. Înainte am practicat lupte greco-romane la Piteşti şi înot la Școala Sportivă 2 în Bucureşti. De-a lungul studenţiei am practicat în paralel cu karate-ul tradiţional şi stilul Kyokushinkai, precum şi Aikido şi Kobudo.

Aveți unul / mai mulți mentori care v-au călăuzit activitatea marțială de-a lungul anilor? Dacă da, puteți să îl / îi numiți și să descrieți ce anume din personalitatea și prestația lor v-a impresionat și direcționat?
Unicul mentor în perioada de debut a fost Osensei Dan Stuparu. Tehnica desăvârşită şi deschiderea acestuia către cei care doreau mai mult m-au impresionat, cu timpul devenind prieteni apropiaţi.

Doresc să vă dau un exemplu: eu încă mai eram student iar Dan era deja inginer la un institut de proiectări din Braşov. Într-o vacanţă de vară l-am sunat, intrebandu-l dacă face antrenamente la Braşov, deoarece la Arhitectură în Bucureşti sala era închisă. A răspuns imediat: desigur te aştept la mine şi mi-a dat adresa. Timp de 10 zile, după ce sosea de la serviciu ne antrenam pe unde apucam (de multe ori pe terasa blocului său din Braşov), deoarece şi clubul de acolo era în vacanţă iar sala de sport în renovare. Este numai unul din sutele de exemple de deschidere şi pasiune din partea lui Sensei.

Bineînţeles că odată cu trecerea timpului am avut onoarea să am ca mentor pe Soke Ilija Iorga şi pe Shihan Vladimir Iorga. De-a lungul carierei am făcut multe ore de antrenament şi cu nume sonore ca Roland Haberzetzer din Franţa sau Hideo Yamamoto din Japonia (campion mondial în perioada 1983-1986).

Care este clubul la care vă antrenați / v-ați antrenat și cum ați descrie activitatea acestuia?
În 1981, cu ajutorul lui Sensei şi al colegilor, am făcut prima demonstraţie de karate în Piteşti şi am deschis clubul „Shotokan-Fudokan Piteşti”. În acest club s-au format iniţial practicanţi care au avut ulterior cariere de excepţie fie ca sportivi, fie ca antrenori. Am să vă dau numai câteva exemple: Sterian Tuluceanu (în prezent sensei în USA), Adrian Gligor şi Barbuta Geani (ambii în USA), Tudor Cojan (membru al echipei campioane în USA în 2002), Glinta Ciprian, Stan Petrişor, Ghiţă Marian şi Viorel Rotariu din Piteşti, Pascalău Teodor din Zalău, Ion Constantin din Constanța, etc. Din 1981 şi până în prezent în dojourile conduse de mine au practicat peste 3000 de studenţi.

Care sunt evenimentele cele mai importanate din cariera Dumnevoastră de practicant de Karate Tradițional?
În primul rând menţionez locul 1 la Competiţia Olimp din 1981. Probabil că, ţinând cont de situaţia din ţară de până în 1990, când nu aveam federaţie, au fost şi participările la cele două campionate mondiale de la Budapesta din 1984 şi 1986. Dacă la prima participare am efectuat numai antrenamentele în comun cu echipa Japoniei, în 1986 am fost acceptaţi în competiţie, concurând pentru România alături de Sensei Dan Stuparu şi Adrian Popescu-Săcele. După 1990, odată cu înfiinţarea federaţiei FRAM, am participat la campionatele naţionale ocupând diverse poziţii: 3, 2 şi 1 pe diverse etape de campionat, aşa cum era organizat la acea vreme.

În 1992 m-am retras din competiţii datorită faptului că am ajuns să concurez cu foşti studenţi, pe care i-am simţit cu anumite reţineri când se întâlneau cu mine, ceea ce m-a determinat că, din fair play, trebuie să mă retrag.

Ce credeți că definește în mod particular Karate Tradițional ca sistem de arte marțiale în comparație cu oricare alt stil sau discipină, sistem de mișcare etc.? 
Complexitate, respect, modestie şi nu în ultimul rând Tradiţie. Toate acestea se pot exprima prin ceea ce a dorit cel care a fost Fondatorul Federaţiei Internaţionale de Karate Tradiţional, Maestrul Hidetaka Nishiyama (unul dintre ultimii studenţi supravieţuitori ai fondatorului Karate-ului Gighin Funakoshi), şi anume: a spus că nu a vrut niciodată să atingă nivelul de 10 Dan, pentru că el credea că, dacă ar obţine cel mai înalt rang, aceasta ar însemna că învăţătura şi viaţa sa s-ar termina. De aceea nu a acceptat niciodată rangul în timp ce a trăit. I s-a respectat dorinţa şi centura neagră 10 DAN i-a fost acordată post mortem.

Mulți asociază karate-le cu o disciplină sportivă. Am văzut că unii antrenori de arte marțiale își numesc proprii practicanții „sportivi”. Ce credeți că determină o asemenea asociere? Este sau nu în beneficiul/detrimentul karate-lui?
Există două noţiuni: karate-jutsu (lupta, sport, competiţional) şi karate-do care înseamnă perfecţionare continua.

Evident că există la toţi oamenii o dorinţă continuă de competiţie, mai ales la cei tineri. Pentru aceştia, târziu, prin 1955 s-au deschis competiţii şi în karate după reguli bine determinate, cu interzicerea fie a contactului, fie a anumitor tehnici. Maestrul Taiji Kase asemuia un campion cu un alpinist care ajungând pe vârful Mont Blanc spune: „sunt la cea mai mare înălțime din lume. Dar el nu poate vedea de acolo vârful Himalaia”. Acesta este karate competiţional. După această etapă se continuă cu arta, karate-do însemnând mult mai mult decât un meci după reguli stricte, karate-do devenind chiar şi al doilea mod de viaţă.

Tehnicile de Karate Tradițional executate corect nu par să aibă prea mult de-a face cu istoria mișcării speciei noastre. Cum explicați și de ce credeți că a fost și este utilă o astfel de abatere de la” istoria naturală a omului” care a dat sistemul Karate-lui Tradițional?
Acest lucru vine tot din Tradiţie. Şi, dacă spunem „tradiţie”, ne gândim la timpuri trecute. În orient artele marţiale au început prin studierea şi chiar copierea mişcărilor (de apărare sau atac) ale animalelor sălbatice: tigrul, egreta, maimuţa, şarpele etc. Fondatorul karate-ului, Gichin Funakoshi, prin anii 1900, a început analiza acestor mişcări prin prisma descompunerilor vectoriale, plecând de la principiul simplu al antomiei diferite dintre om şi speciile amintite. De aceea Marele maestru este considerat întemeietorul karate-ului modern.

Ce ați alege să îi spuneți unui copil / părinților acestuia dacă vă întreabă: De ce să vin / să vină copilul meu la Karate Tradițional și nu la alt sistem sau disciplină de arte marțiale? Dar unui adult interesat să practice?
Karate-ul se poate practica la orice vârstă. Această afirmaţie se bazează pe comuniunea dintre spirit şi fizic în artele marţiale. Dacă până la cca. 30 de ani omul se bazează pe suportul fizic, după această vârstă acesta scade, conform unei curbe de tip Gauss, dar concentrarea psihică, odată cu vârsta şi prin antrenament, creşte exponenţial spre infinit după o curbă logaritmică.

Cam câți din 100 de înscriși la un club de karate aleg să rămână și să continue în mod sistematic practicarea Karate Tradițional?
În prima etapă de un an se pierd cca. 30%, după aceea, în următorii 2-3 ani, alţi cca. 30%; cei ce rămân continua o perioadă mai lungă. Ceea ce este de remarcat este faptul că rămân peste 10% pentru perioade foarte mari.

Care credeți că sunt motivele pentru care copiii renunță după o numită perioadă de practică? Dar un adult? În contrast cu această întrebare, ce ar trebui să reprezinte pentru un practicant karate-ul tradiţional, astfel încât să îi rămână fidel până la moarte?
Tinerii găsesc o „ofertă” mare de a-şi petrece timpul liber, deci acesta este motivul principal din cauza căruia renunţă la antrenamente. Adulţii probabil din cauza traiului „trepidant” din ziua de azi sau a faptului că îşi găsesc al doilea serviciu, etc. Consider că pentru a fideliza practicanţii este nevoie şi de o capacitate specială a fiecărui antrenor.

Ce calități și abilități speciale credeți că formează Karate Tradițional, practicat constant și pe termen lung, unui copil? Dar unui adult?
Pentru fiinţa umană modelată prin karate-ul tradiţional se aduce un plus de echilibru, forţă, memorie, răbdare şi modestie.

Dacă ar fi să stabiliți un procent între fizic și mental în Karate tradițional, cât credeți că reprezintă datele fizice și cât reprezintă datele mentale (de ex. 20% mental și 80% fizic)? De ce ați alege aceste procente?
După cum am amintit mai sus până la cca. 30 de ani 60% fizic şi 40% mental; după această vârstă procentele încep să se inverseze. 

Cât de oportună și de realizabilă ar fi introducerea Karate-lui Tradițional ca sistem de pregătire psiho-fizică la orele de educație fizică și sport din sistemul preuniversitar de învățământ?
Răspunsul este evident favorabil având în vedere faptul că este un sport unde se lucrează cu propria greutate deci nu afectează creşterea sau articulaţiile la vârste fragede. În plus, aşa cum arată şi traducerea denumirii: kara=vid, te= mâna, do=cale, ceea ce înseamnă calea de a învinge (sau a te învinge, de a-ţi învinge propriile porniri) cu mâna goală de armă sau intenţie rea, pe cale de consecinţă pe copiii mai zvăpăiaţi îi domoleşte iar pe cei mai molatici îi va dinamiza, atitudine cât se poate de normală în educaţia unui copil.

Cu ce vă mândriți cel mai mult caPracticant/Sensei de Karate Tradițional?
Cu trei lucruri: 
  1. Faptul că l-am avut ca sensei şi prieten de suflet pe Dan Stuparu. 
 2. Faptul că în 2017 în FRKT tradiţia continuă şi sunt mii de practicanţi români ai acestui stil, întreprindere dificilă după dispariţia lui sensei Stuparu, dar alături de Preşedintele FRKT, de membrii Biroului Federal şi de instructorii cu experienţă am reuşit să o continuăm.
  3. Faptul că fiica mea Cristiana a ajuns la nivel Shodan-tineret.

Câţi practicanţi de KT au avut șansa să vă „treacă prin mână”? Mai păstrați legătura cu ei, chiar și cu cei care, din varii motive, au abandonat KT?
Am spus mai devreme că sunt peste 3000 de practicanţi în cei 41 de ani de practică ai mei. Bineînţeles că ţin legătura cu o parte din ei, indiferent în ce ţară se află, dar în principal cu cei care au practicat peste 10 ani.

Ce-ar fi fost Șerban Valeca astăzi, dacă nu ar fi avut parte de momentul „întâlnirii” cu KT? 
Foarte greu de spus, deoarece majoritatea concetăţenilor mă recunosc în primul rând ca sensei, apoi ca cercetător nuclearist şi în ultimul rând ca senator.

Ce puteți spune despre organizarea și desfășurarea în România, la începutul lunii viitoare la Cluj a Campionatului Mondial de Karate Fudokan 2017? Ce înseamnă aceasta pentru România? Dar pentru FRKT?
Campionatul Mondial de Karate Fudokan organizat în România reprezintă o recunoaştere a muncii miilor de practicanţi, a campionilor noştri şi nu în ultimul rând a FRKT şi al oficialilor federaţiei. Sunt convins că Echipele României vor fi pe primele locuri pe podium la toate probele iar prin numărul impresionant de participanţi şi însoţitori, ţara noastră se va face cunoscută odată în plus prin conotaţii pozitive.

 

---

Interviu realizat de: Valeriu Sofronie, 2DAN si Ștefan Stănciugelu 1Dan
Articol aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 2 - revista editata de ACS Mind & Body.