Interviu cu Shihan Nicolae MĂRĂNDICI 7 DAN - presedinte FRKT

 

Sensei, ce înseamnă karate-ul pentru un practicant cu mult peste 30 de ani de experienţă în domeniu?
Un mod de viaţă.

Aşa cum am văzut şi în interviurile date de marii maeştri japonezi, o întrebare revine mereu cu insistenţă: cum aţi început să practicaţi karate? Ce motiv v-a determinat să păşiţi pe acest drum, şi asta într-o perioadă în care, în ţara noastră, disciplinele marţiale erau oarecum interzise.
Atracţia faţă de modul de viaţă oriental a fost unul din primele motive, dublat apoi de dorinţa de a înţelege mai bine tainele acestei arte.

Aveţi un model, un sensei care aţi fi dorit să se numească Nicolae Mărăndici? Ştiu cât de important este maestrul în aceast domeniu. Puteţi să clarificaţi semnificaţia cuvântului “sensei”?
Modelul meu a fost Sensei Dan Stuparu, cel care mi-a ghidat paşii pe acest drum şi mi-a schimbat viaţa. Sensei înseamnă învăţător, din punctul meu de vedere, cel care foloseşte atât pozitivul cât şi negativul pentru a ghida paşii practicanţilor.

Mulţi încep să practice disciplinele marţiale încă din copilărie, împinşi mai ales de părinţii lor, dar pe parcurs abandonează. Unii reiau mai târziu, alţii niciodată. Ce credeţi că-i determina să facă asta? Mi se pare foarte important răspunsul la această întrebare.
În viaţă, fiacare trebuie să-şi aleagă drumul. Cei care au chemare, trebuie să-şi urmeze această chemare şi o vor face, indiferent de greutăţi sau sacrificii.

Dumneavoastră aţi avut vreo tentativă de abandon? Au existat momente în viaţa dumneavoastră în care voinţa v-a slăbit?
Niciodată. Ba mai mult, karate-ul m-a ajutat să o iau de la început mereu, de fiecare dată când am fost jos.

Foarte mulţi, şi asta numai din ignoranţă, confunda karate-ul cu o disciplină sportivă. Iată, Judoul este deja o disciplină olimpică, fiind la origine şi el o disciplină marţială. Puteţi clarifica aceasta eroare?
Karate-ul este o ARTĂ marţială, chiar şi numele ne spune că e vorba despre mult mai mult decât o banală disciplină sportivă. Karate tradiţional este o artă marţială de autoaparare; ca şi în cazul judoului, şi karate-ul sportiv va urma acelaşi drum, dar ce trebuie înţeles este că există o delimitare foarte clară între ideea de karate sportiv (latura competiţională) şi karate tradiţional (latura pur teoretică, spirituală a acestei arte). 

Care sunt cele mai mari beneficii de pe urmă practicării disciplinelor marţiale? Puteţi să descrieţi câteva dintre ele?
Sănătatea fizică şi mentală sunt cele mai importante beneficii. De asemenea, artele marţiale sunt metode perfecte de perfecţionare a caracterului uman. 

Cum se comportă în viaţa de zi cu zi un adevărat karate-ka? Îşi lasă disciplina în dojo, la terminarea antrenamentului, sau iese dintr-un dojo mai mic şi intră în dojo-ul cel mare al societăţii?
Dojo înseamnă viaţa de zi cu zi, nu se termină la limita pereţilor sălii de antrenament.

 

---

Interviu realizat de: Valeriu Sofronie, 2DAN si Ștefan Stănciugelu 1Dan
Articol aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 2 - revista editata de ACS Mind & Body.