Interviu cu Sensei Danuț SMALBERGER 5 DAN - antrenor federal FRKT

 

Când ați început să practicați Karate Tradițional și cum ați ales această disciplină marțială – în cazul în care ați mai practicat și alte discipline ori stiluri?
Am lut contact cu Karate-ul pe la începutul anilor 1980. Ca să fu mai mai precis, în 1981 făceam box de performanţă la Sport Club Bacău, cu renumiţii antrenori Auras și Cojan, acesta find un club cu renume, ai căror sportivi se luptau pentru podium. În Karate am intrat ca sparing partener. În acea perioadă un prieten din cartier, Dudut, făcea Karate cu regretatul Maestru GEORGE DRAGOMIR, care era inginer stagiar la noi în oraș, la staţia de radiolocaţie Galbeni. În acea perioadă erau două centre mari, de elită a Karate-ului românesc cunoscute de mine: cel din Iași și cel din Brașov.

Cu siguranţă erau mai multe atunci, toate orașele universitare din ţară aveau astfel de centre, dar mie acestea două îmi erau mai bine cunoscute. Știam zona Moldovei cel mai bine – de exemplu, exista la Iași o mișcare foarte activă, ai cărei maeștri erau, de regulă, studenţi străini printre care Fidele, Monazic, Frederic și mulţi alţii (mai mult ca sigur că le-am stâlcit numele, dar sper să nu se supere...) 

Eu am început cu sensei George Dragomir și Fidele Gouandjika în prima fază ca parteneri de kumite în săli sau competiţii. Cu George am devenit prieten, ba chiar mult mai mult decât prieten. George mi-a deschis un drum care m-a format ca om, mi-a format caracterul, a transmis această artă ca un mod de viaţă, formând un om cu principii sănătoase adecvate societăţii. Am cunoscut în lumea Karate-ului persoane cu valori inestimabile, alături de care m-am dezvoltat și sunt azi în poziţia de-a povesti sau a depăna amintiri plăcute. 

Chiar dacă nu am cum să-i enumăr pe toţi amintesc aici pe George Dragomir, Gouandjika Fidel, Sensei Dan Stuparu, Sensei Adi Popescu, Mihai Bernescu, Șerban Valeca, Nicu Mărandici, Cezar Cotescu, Nae Dumitrescu, Paul Pintilie, MULŢI, MULŢI ALŢII care sunt azi parte din familia mea - familia acestei arte minunate care formează oameni și-i unește. 

Care este clubul la care vă antrenați și cum ați descrie activitatea acestuia (înfințare, performanțe, categorii de cursanți – vârste, educație, număr etc.)?
Azi nu am un club anume, nu am elevi anume, dar am o intuiție: dacă cei care practică azi Karate Tradiţional sub îndrumarea maeștrilor locali consideră că fac parte din familia lor de Karate, atunci eu voi deveni elevul lor, iar ei senseii mei. Karateul nu se poate face decât împreună, căci așa putem să simţim și să contopim esenţa, să prețuim și să ne iubim semenii.

Care sunt evenimentele cele mai importanate din cariera Dumnevoastră de practicant de Karate Tradițional?

Imediat după 1989, Karate-ul a început să se tranforme. Pentru mine competiţiile interne, internaţionale nu erau decât o evaluare proprie a nivelulului la care am ajuns. Azi competiţiile au început să transforme Karate-ul și din păcate nu e bine. Un eveniment important pentru mine a fost atunci când am luat Shodan. Era gradul care te așeza în rândul marilor maeștri; mi s-a deschis acel drum – drumul acela adevărat al artei.

Cred că atunci începi să simţi și să trăiești Karate-ul; și cu cât pătrunzi mai mult, cu atât constaţi cât de multe ai de învăţat. Simţi că picătura se trasformă într-un râu apoi într-un fluviu, lac, mare ocean; simţi cum comunici cu ceva în acest univers. Iar pe acest parcurs Karate-ul devine tot mai greu, foarte greu.

Karate nu e doar gheri sau zuki, sau competiţie. Dacă înţelegi ce e karate, atunci chiar începi să înveţi această artă...

Ce credeți că defnește în mod particular Karate Tradițional ca sistem de arte marțiale în comparație cu oricare alt stil au discipină, sistem de mișcare etc.?
Am răspuns cred anterior dar consider că orice disciplină fuctioneaza identic. Eu, personal, am simţit o lipsă și o nevoie totodată. Karate-ul a răspuns la amândouă., devenind parte din EUL. Eu aș zice că astfel de răspunsuri la nevoi personale poţi găsi în orișice disciplina. Cheia ca respectiva disciplină să răspundă corect nevoi tale ste să simţi și să trăiești alături de cei care o fac sau o practică.

Dacă ar f să explicați unui extraterestru (să ne imaginăm o fință care se deplasează cu totul altfel decât cu mersul bipedorizontal-pășind și alergând omenește) de ce să se apuce de Karate Tradițional cu tehnicile și sistemul specifc de deplasare – cum ați argumenta să îl convingeți să adopte stilul de deplasare și tehnicile specifce Karate Tradițional pentru autoapărare?
Păi, cred că NOI SUNTEM EXTRATEREȘTRI PENTRU UNII. Iar dacă ar fi să se apuce de orișice Extraterestrul de care ziceaţi, el trebuie să ajungă cumva să înțeleagă disciplina de care se apucă. Iar dacă alegerea și înțelegerea lui e Karate, atunci Karate să fe! Iar ca stil să caute în interiorul lui ca sigur va găsi aceste tehnici și sigur vor f chiar normale-naturale, căci tehnicile stilului care i se potrivește sunt deja acolo, în interiorul lui.

Ce ați alege să îi spuneți unui copil de 8-10 ani dacă vă întreabă: De ce să vin la Karate Tradițional și nu la alt sistem sau disciplină de arte marțiale?
Karate e unul, tradiție au toate disciplinele. Noi am păstrat Tradiția. (...) ceea ce faci la noi poţi să zici că faci și la alţii. Dar, dacă alegi să vii la noi, vei găsi cu siguranță oameni de calitate. La noi poţi deveni și tu un bun karate-ka. Vei f mai puternic, mai disciplinat și mai ordonat, mai stăpân pe tine. Dacă alegi să vii la noi, sigur vei f diferit faţă de ceilalţi colegi, deoarece mulţi nu vor reuși să facă ceea ce vei învăța să faci tu. Noi te învăţăm câteva lucruri esențiale, care pentru noi sunt parte din Karate: să fi tu însuți, să ai încredere în tine, să știi să câștigi sau să pierzi, să poţi aprecia valoarea oriunde o vezi. Asta i-aș spune copilului.

Ce ați alege să le spuneți părinților dacă vă întreabă: De ce să aducem copiii la Karate Tradițional?
Am răspuns cumva mai devreme . Ca o completare, aș adăuga: Părinţi, să aveţi încredere, căci la noi copilul se poate forma, disciplină,ordonă plăcut prin mișcare fzică. Karate îl va forma pentru viitor ca om cu calităţi și principii sănătoase și de calitate.

Tehnicile de Karate Tradițional executate corect nu par să aibă prea mult de a face cu istoria mișcării speciei noastre – aproape nici o tehnică nu are caracteristicile unei mișcări naturale, moștenite genetic în specia umană – Zenkutsu-dachi, Ura-mawashi, chiar și cel mai simpu Choku-tsuchi ori Uraken, ca să nu mai vorbim de Manji-uke ori Neko-ashi-dachi etc.? Cum explicați și de ce credeți că este utilă o astfel de abatere de la ”istoria naturală a omului” care a dat acest sistem de mișcare special al Karate Tradițional?
Răspunsul pot să-l dau simplu: GREȘIT! Toate mișcările sunt naturale, omul are capacitatea de-a se adapta și învaţa orice mișcare a corpului său. De exemplu, mișcările din Karate sunt naturale dacă le faci natural; ele nu sunt perfecte, trebuie căutată perfecţiunea. Ca om nu te naști perfect, ci tot timpul tedezvolţi - asta face Karate-ul: te duce pe drumul perfecţiunii. Zenkutsu-dachi e doar o poziţie dacă o privim separat și pare să nu aibă înțeles singură. Păi, dacă o fac doar să stau în ea, nu e ceva normal frii omenești de așezare pe sol. Dar, dacă e legată unitar cu o tehnică de braţ, cu diferite forțe fzice cunoscute și forţe psihice nemăsurabile.. atunci poziţia de Zenkutsu-dachi nu mai e doar Zenkutsu.

Poziția aceasta devine cu totul altceva – acolo ești tu întru-un tot unitar, care exprimi ceva, către cineva, în cineva. Din păcate, pare că noi, oamenii, avem o genă care te face să renunţi prea ușor la dezvoltare sau te limitează pur și simplu în drumul spre dezvoltare. Sau, poate, să ne conservăm așa cum suntem e mai comod și nu necesită multă muncă...

Cam ce procent din 100 de copii între 8-15 ani aleg să rămână și să continue în mod sistematic practicarea Karate Tradițional? Experiența Dumnevoastră ne poate spune că există o statistică a renunțării legată de vârste – de ex. adolescenții sunt mai dispuși să renunțe, persoanele care se apucă la o vârstă mai înaintată renunță mai repede sau în procent mai mare?
Azi, în secolul vitezei, ești pus să alegi și mereu să renunţi la ceva. Eu cred că cei care rămân sunt într-adevăr tari. Și îi salut! 

Dacă ar f să faceți un procent între fzic și mental-spiritual în Karate tradițional, cât credeți că reprezintă datele fzice (mobilitate, viteză, inteligența mișcării, elasticitatea corpului etc.) și cât reprezintă datele mental-spirituale –de ex. 20% mental și 80% fzic sau orice alte procente considerați Dumneavoastră? De ce ați alege aceste procente?
NU sunt procente. Ele lucrează împreună. Ăsta e Karate-ul Tradiţional.

Credeți că ar fi viabilă angajarea unui proiect de introducere a Karate Tradițional ca sistem de mișcare psiho-fzic alternativ la orele de educație fzică de tip clasic în sistemul preuniversitar de învățământ? Ar avea șanse un astfel de proiect? 
Da, orice proiect care implică activ Karate-ul e bine venit în Școală, Armată etc.

Cu ce vă mândriți cel mai mult ca Sensei de Karate Tradițional?
Cu faptul că am făcut una dintre artele cele mai frumoase și am cunoscut persoane deosebite. Da, în Karate găsești persoane deosebite.

 

---

Interviu realizat de: Valeriu Sofronie, 2DAN si Ștefan Stănciugelu 1Dan
Articol aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 2 - revista editata de ACS Mind & Body.