Intrebări pe tema: ”Poate contribui Karate Tradițional la completarea sistemului educațional”?

În antrenamentele din dojo-ul de karate tradițional apare la un moment dat (chiar dacă nu este urmărită în mod conștient de către un sensei prea tânăr, să zicem) ÎNCREDEREA CĂ POT REUȘI pentru mine, ca elev-discipol. Nu știu cum a apărut și când și ce a determinat-o, dar știu că după 50 de antrenamente am încredere în mine cu mult mai mare decât aveam înainte, în rezolvarea ori asumare de probleme ori sarcini spre rezolvare.

Cum s-a ajuns aici? Care sunt factorii care au generat această creștere a încrederii? Ce alte valori și deprinderi, abilități și competențe au apărut ca urmare a celor 50 de antrenamente și care mă ajută în afara dojo-ului? Pot f ele exportate în alte zone de învățare/pregătire a elevilor?

Mai precis, această psiho-pedagogie a creării și cultivării de abilități și deprinderi de învățare, de creștere a performenței, de implicare și asumare de efort susținut, respect de reguli și norme etc. poate fi utilizată în diferite forme și părți ale ei în afara dojo-ului? Dacă da, atunci cum? 

Acestea sunt tot atâtea întrebări care ar putea genera cercetare aplicată în comunitatea practicanților de karate tradițional în scopul:
    a) extragerii de cunoștințe și tehnici de lucru care să ducă la creșterea performanței sistemelor noastre educative non-karate tradițional;
    b) în transmiterea de valori și atitudini, deprinderi, abilități și forme de relaționare și de defnire de situație nonv-violente copiilor de diferite vârste, în afara sălilor de antrenament, a practicii și flosofei care întemeiază un stil de viață – Karate tradițional.

Articol realizat de Conf. Dr. Ștefan Stănciugelu, aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 1, noiembrie 2016. Revista editata de ACS Mind & Body