Efectele psihologice ale practicării karate-do și proiectul lui sensei Gichin FUNAKOSHI

Componenta mentală a Karate TradiÈ›ional a fost accentuată de Sensei Gichin Funakoshi (1868-1957) încă de când s-a hotărât să facă arta lui cunoscută în afara Okinawa. Câteva date istorice merită să fe cunoscute întâi.

În 1916 la Butokuden în Kyoto (care era centrul artelor marÈ›iale în Japonia la vremea aceea), Sensei Funakoshi a făcut o demonstraÈ›ie de arte marÈ›iale. Cinci ani mai târziu, în 6 martie 1921, PrinÈ›ul moÈ™tenitor, care avea să devină mai târziu Împăratul Japoniei a vizitat Okinawa, iar Sensei Funakoshi a fost chemat să facă o demonstraÈ›ie a stilului de Karate-DO pe care îl preda deja de mai bine de 10 ani. Peste 1 an, la începutul primăverii lui 1922, Maestrul călătorea spre Tokyo să îÈ™i prezinte stilul de luptă personal la Prima ExpoziÈ›ie NaÈ›ională de Sporturi, organizată de Ministerul EducaÈ›iei din Japonia.

Sensei Funakoshi a fost rugat apoi insistent pe cale ofcială È™i informală să rămână în Japonia È™i să predea stilul de luptă Karate-DO. De atunci nu a mai plecat niciodată în Okinawa. 

Maestrul venea între 1912-1916 cu mult mai mult decât cu un stil de luptă din Okinawa; venea cu o Cale de urmat ca mod de viață. Acesta este motivul pentru care Maestrul a optat încă de la început, pentru KARATE-DO (Cale de urmat, cu un suport spiritual ZEN) iar nu pentru KARATE-JUTSU (colecÈ›ie de tehnici de luptă, metode È™i aplicaÈ›ii în luptă, fără un fundament flosofc).

Componenta ZEN pe care o impunea Maestrul dădea o fundaÈ›ie spirituală antrenamentului de karate: tehnicile È™i comportamentul practicantului în timpul antrenamentului È™i în viaÈ›a de zi cu zi trebuie să fe strâns legate de aceste fundamente.

DeÈ™i dojo-ul (sala de antrenament) nu este, de obicei, locul unde se discută flosofe È™i psihologie sau elemente de dezvoltare personală explicit, în sistemul obiÈ™nuit de predare de la clasă, efectele antrenamenteor de Karate-Do în sensul
tradiÈ›ional al termenului sunt sistematic aceleaÈ™i: practicanÈ›ii devin mai încrezători în sine, le creÈ™te capacitatea de concentrare, responsabilitate; creÈ™te, de asemenea, stima de sine, sociabilitatea È™i abilitatea de a se integra în grupuri de diferite tipuri, perseverenÈ›a, în condiÈ›iile unei reduceri generale a ostilității. 

Astfel de schimbări subtile în atitudinea față de lume plasează practicanÈ›ii – în special tinerii/ele karateka – pe un drum mai încrezător în viață.

Karate TradiÈ›ional formează abilități non-cognitive necesare în viaÈ›a profesională

Pot fi exportate aceste valori în afara sitemului, folosind mecanisme psihologice È™i de interacÈ›iune specifc mediului – Karate-do – din cazul discutat aici?
Toate aceste efecte sunt elemente esenÈ›iale ale formării unui tânăr, pe care le caută, le cunosc le doresc integrate în procesul educaÈ›ional toÈ›i strategii sistemelor de învățământ-euro-americane. Știm astăzi că aceste abilități de învățare nu sunt formate de È™coală – ele se numesc abilități non-cognitive. Ne referim aici la ceea ce studii de specialitate au idetifcat drept ablități interpersonale È™i intrapersonale, care au efecte pe termen lung È™i care sunt absolut necesare pentru a determina reuÈ™ita È™colară, acestea având un rol-cheie în cariera profesională È™i viaÈ›a adultului de mai târziu: auto-control, spiritul de echipă È™i capacitatea de colaborare, atitudinea în faÈ›a învățării, curiozitatea, conÈ™tiinciozitatea, încrederea în sine, inteligenÈ›a emoÈ›ională È™i auto-cunoaÈ™terea.

Aceste abilități se regăsec în efectele practicării Karate TradiÈ›ional È™i derivă din componenta spirtuală a acestei discipline. Psihologii denumesc aceste ablități ”non-cognitive” pentru a le deosebi de abilitățile È™i competenÈ›ele cognitive – cele care sunt formate de sistemul educaÈ›ional pe tot parcursul său.

Studii aprofundate asupra relației dintre abilităție non-cognitive și abilitățile cognitive precum și rolul acestora pe tot parcursul carierei profesionale arată că:

1. Angajatorii apreciează abilitățile non-cognitive È™i caută persoane cu auto-control, care au încredere în sine, capabile să rezolve probleme conflictuale, deschise, cooperante, gata să lucreze în echipă.
2. Persoanele care au abilități non-cognitive dintre cele enumerate anterior se descurcă mai bine pe piața muncii.
3. Copiii cărora le-a fost încurajată dezvoltarea inteligenÈ›ei emoÈ›ionale ajung adulÈ›i care câÈ™tigă mai mulÈ›i bani È™i se bucură de o stabilitate fnanciară. 
   (apud - https://www.transformingeducation.org/)

---

Articol realizat de Conf. Dr. Ștefan Stănciugelu, aparut in "Revista de Karate Traditional" - numarul 1, noiembrie 2016. Revista editata de ACS Mind & Body.